Te uiți la tine în fiecare zi? Faci o analiză a ceea ce ești tu? Îți pui întrebări legate de ce ai fi putut face ca lucrurile să fi ieșit mai bine? Te întrebi dacă ai făcut suficient pentru cei de lângă tine? Dacă răspunsul la toate întrebările astea este nu, te rog respectuos, oprește-te aici cu cititul și deschide televizorul. Fă-ne amândurora un serviciu, voi continua doar cu cei care au răspuns da la toate sau măcar mjoritatea întrebărilor.
   Așaaaaa…. Dragilor și dragilor (că aici intră deopotrivă femei și bărbați) am să încep cu concluzia. Cu sfârșitul, cum ar veni. Cu părere de rău, te anunț că (acum voi trece la persoana a doua, singular) ai pierdut! Da, vestea proastă e că ai pierdut primul meci. Vestea bună e că poți recupera în retur. Pentru că te văd ușor nedumerit, e vorba de campionatul vieții tale. Viața ta! Dezvoltarea ta personală, armonia ta interioară și aș putea continua. Hai să le luăm pe rând. Să ne așezăm, dară…
Ai auzit cu siguranță în mod repetat că viața este compusă din alegeri. Ce să vezi? Chiar așa este! Fericirea ori nefericirea sunt rezultante ale comportamentului fiecăruia dintre noi (sper să nu intru aici într-un clinci cu mai tinerele mele colege, psihologi de succes dacă e să dau din casă), ale stilului de viață și nu în ultimul rând, ale modelelor pe care ni le alegem.
Când ai început să te uiți la televizor ore în șir, de fapt ai început să pierzi. Ani de-a rândul au fost promovați bucătari care au devenit modele de urmat și care astăzi emit teorii culturale. Personaje de o morală îndoielnică au început să realizeze emisiuni de cursă lungă, oameni cu sintaxa labilă emit ipoteze și teorii ale conspirației din papucii unor specialiști în toate, istorici de RATB ori Metrorex sunt lăsați să zburde pe câmpii zeci de ore în prime time, limba română este schingiuită zi de zi pe majoritatea posturilor TV iar singura ”scuză” pentru toate astea este ratingul. Bun, aș putea trece peste faptul că oamenii din industria asta a audiovizualului sunt interesați doar de bani, în definitiv este o afacere. Dar nu reușesc nici în ruptul capului să înțeleg cum ai putut renunța la meci, cum ai ajuns la un așa scor (că ai luat o căruță de goluri).
Rezultatul final nu e pe goluri, Nu, departe de asta. Rezultatul este ura. Ura cu care se tratează oamenii între ei, ura de rasă, ura de clasă, ura de masă. Să aduc exemple.
De câțiva ani, am un proiect de voluntariat intitulat Haideți să schimbăm lumea. Ce-i drept, stagnează de ceva timp. Nu a existat acțiune de-a căuzașilor fără ca cineva din afara sau interiorul grupului să acționeze din ură.
Am scris de atâtea ori despre oamenii faini din Poliția Română încât îmi verific periodic extrasul bancar întrebându-mă dacă nu sunt cumva angajat MAI.
MATERIALUL 1
MATERIALUL 2
MATERIALUL 3
MATERIALUL 4
La fiecare scriere ori zicere despre polițiști am primit valuri de ură. Nu mă înțelege greșit, nu mă victimizez, aici nu e vorba de mine. Eu rezist la oceane de ură fără să fiu afectat de asta. În bula mea de viață e o atmosferă atât de Zen încât nimeni nu mă scoate din ale mele.
Din când în când mai aduc aminte despre personaje pe care le respect în cel mai pur mod cu putință (Majestatea Sa Regele Mihai, Neagu Djuvara etc). Ca la un semn, ura izvorăște din locuri nebănuite. Nu, nu e suficient să ignori mesajele, trebuie să-ți etalezi mușchii și ura deopotrivă.
Am obiceiul de a scrie despre oamenii faini pe care-i întâlnesc prin diferite instituții. Perioada trecută am scris AICI despre experiențele mele în Spitalul Municipal Onești. Ce să vezi? Tot ura era cea care izvora din taste.
În urmă cu câteva săptămâni am fost invitat la Bruxelles, la Parlamentul European. Așa am aflat că fiecare europarlamentar are alocat un buget pentru a invita câțiva cetățeni din țară cu scopul de a face cât mai cunoscută activitatea la Parlament. Am acceptat cu drag invitația, era provocator. Iată câteva mărturii.

Ptii, ce să vezi? Ultima fotografie a declanșat jihadul! Nici vorbă de ironii fine ori umor. Direct ură!
Asta văd peste tot în jurul meu. Oamenii urăsc pe oricine. Urăsc indivizi, grupuri, categorii sociale ori bresle, se urăsc între ei, se urăsc și pe ei. Ce să vezi? Ca la televizor!
Dar știi ce este înfricoșător? Unii dintre ei au copii. Locuiesc în aceeași casă, mănâncă la aceeași masă, împărtășesc idei comune. Cu alte cuvinte, ne-am asigurat de ură și în viitor.

   Dragilor și dragilor (revin la persoana a doua, plural) zilele astea reprezintă tot ce v-ați putea dori. E campanie electorală. De ce v-ați mulțumi doar cu o glumiță strecurată în context când puteți arunca hârdaie de ură în catindați?  
Urăște, frate, urăște din rărunchi!