Probabil că Sărbătorile care stau să vină îmi dau ghes. Ori obiceiul meu de a căuta ceva lumină acolo unde majoritatea vede întuneric. Sau pur și simplu dorința de a mai atenua puțin din nedreptatea la care unele organizații ori instituții sunt supuse, altfel nu-mi explic întreprinderea mea care se întinde pe următoarele rânduri.
Înainte de toate, dacă te știi cu sintaxa labilă, plin de ură fără fundament, nihilist ori și mai simplu,prost, nu-ți recomand să continui lectura. Te vei enerva, o să ți se umfle o venă și ai putea avea probleme de sănătate, iar eu nu vreau asta. De Crăciun fii mai bun, or’ș’cât.

Să încep cu începutul. Undeva, prin anii ’90, când încă făceam presă, primeam la redacție tot felul de sesizări legate de măcelul de pe Valea Asăului ori din zona Comănești. Am fost la fața locului de câteva ori și, recunosc sportiv, m-am îngrozit. Muntele era literalmente rașchetat. Dacă în copilărie, când veneam pe aici, până în vârf, cât timp urcai, nu vedeai soarele, acum nu ai unde să te ascunzi la umbră. Am început să întreb în stânga și-n dreapta, eram curios cum s-a putut întâmpla asta și, mai important, în timp atât de scurt. Am aflat că localnicii au tăiat pădurea. În linii mari scenariul era același. Proprietarul, cel care avea acte pe suprafața împădurită, trecuse la cele veșnice. Moștenitorii erau plecați în străinătate ori nu făcuseră succesiunea. De treaba asta au aflat și ”micii întreprinzători” din zonă. Și s-au pus pe treabă. La finalul anilor ’90, în Asău găseai un gater la două-trei case. Duduia ”economia” locală. Zece ani mai târziu, Asăul era zonă defavorizată. Pe cine crezi că arăta lumea cu degetul? Pe cine? Exact! Romsilva.

În urmă cu câțiva ani, am încercat să punem de o acțiune de reîmpădurire a suprafețelor rașchetate. Am ajuns din aproape în aproape la cei de la Romsilva, Direcția Silvică Bacău. Persoana cu care discutam îmi spunea că nu e așa simplu cum cred eu. ”Eh, încă unul care vrea să mă refuze politicos”, mi-am zis eu. Persoana a trecut peste suspiciunile mele și mi-a explicat că nu putem planta pe terenurile oamenilor fără acordul acestora. Și cam așa era. Cui să-i ceri acordul? Mare parte dintre proprietari părăsise deja această lume. Dar vinovatul era Romsilva, să ne fie clar!
În Harghita și Covasna s-a tăiat în dușmănie. Verestoy Attila este doar unul dintre cei care au făcut mulți bani din defrișările ilegale (reține noțiunea aceasta, voi reveni la ea). Dar tot la Romsilva se făcea trimitere. Bun, ai prins ideea. Hai să facem niște exerciții.
Cam cât la sută din pădurile României crezi că sunt în curtea celor de la Romsilva? Cât? 85-90? Greșit. Mai puțin de jumătate! Suprafața de 3.136.500 de hectare de pădure reprezintă fondul forestier proprietate publică a statului (te rog să reții și această formulare). Diferența de aproximativ 3.305.000 de hectare aparține de ceea ce s-ar numi generic pădure privată. În acest caz,deținătorii sunt persoane fizice (1.303.611 de ha), UAT-uri (970.600 de ha), forme asociative de proprietate (765.762 de ha), unități de cult (129.201 de ha), de învățământ (7.503 de ha), Academia Română (16.887 de ha) și Fundația Elias (2.989 de ha). Romsilva, cea care administrează mai puțin de jumătate din totalul fondului forestier național, este organizată în 41 de direcții silvice, 313 ocoale silvice. Ei, dacă tot am ajuns la ocoale silvice, trebuie să știi că și acestea sunt de două feluri: de stat și private. Exact! Există ocoale silvice private. Și-s mai multe decât cele de stat. Sunt 478! Bun, acum că știi care sunt procentele, unde crezi că se întâmplă nenorocirile? Hai, nu toate, ci majoritatea.
Îți sugeram anterior să reții formularea ”defrișări ilegale”, îți amintești? Hai să-ți zic cum stă șmecheria. Probabil că ai văzut prin presa scrisă ori pe la televiziuni tot felul de reportaje speciale, anchete ori rubrici dedicate tăierilor ilegale de lemn. Până aici nimic greșit, ar fi bine ca mass-media să fie câinele de pază al poporului, așa cum se spunea pe vremuri. De câte ori ai auzit că la Ocolul Silvic Privat X ori Ocolul Silvic Y Romsilva? Niciodată. De câte ori ai auzit că un pădurar de la Romsilva sau un pădurar de la un ocol privat? De câte ori ai auzit despre defrișări controlate și defrișări ilegale? Niciodată. Intuiești șmecheria? Dacă nimeni nu precizează despre ce formă de ocol silvic este vorba, anatema cade pe Romsilva. Dacă se repetă obsesiv cuvântul defrișare, nimeni nu mai crede că defrișarea controlată este benefică. Și necesară. Defrișare sună a nenorocire, clar!
Tot la Romsilva în curte sunt și ariile protejate. Aici întâlnim rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale, arii speciale de conservare, situri de importanță comunitară, arii de protecție specială avifaunistică,  rezervații ale biosferei UNESCO, zone de importanță internațională-situri RAMSAR, situri naturale UNESCO, geoparcuri etc. Ai idee ce s-ar întâmpla cu acestea dacă ar fi în administrarea privatului?
Un alt domeniu de care se ocupă și Romsilva, într-o foarte mică pondere din totalul național, este vânătoarea. Aici ar fi bine să amintim și salmonicultura și pescuitul sportiv. Spun foarte mică pondere deoarece este vorba de 12,3% din Fondul Cinegetic Național.Așa-i că atunci când auzi de vânătoare te gândești întâi la Romsilva? Și e normal, mass-media nu prezintă procentele acestea. Ba din contră.
Dar știi ce? Despre vânătoare, efective din diferite specii, situația din România față de vestul Europei, pudibonderia unor ONG-uri ori a societății civile într-un material viitor. Nu de alta, dar se adună prea multe elemente de noutate. Hai, nu te bosumfla! Uite, tura viitoare îți las un filmuleț cu niște zimbri. Ăia despre care am învățat noi la școală că erau pe cale de dispariție. Oamenii de la Romsilva au avut grijă ca efectivele de zimbri să crească. Privatul i-ar fi împușcat fără remușcări. Închei cu un exercițiu de imaginație. Exact același pe care l-am făcut și când am scris despre Poliția Română. Hai să ne imaginăm România fără Romsilva. Șase luni, nu mai mult. Ce crezi că s-ar întâmpla? Dacă în cazul Poliției ar fi fost necesare alte șase luni pentru a restaura ordinea, în cazul Romsilva ar fi nevoie de sute de ani. Ai atât timp?
Cum zice la TV? Până data viitoare când ne vom revedea, numai bine! 🙂