Lucrez la o carte. Mă rog, am întrerupt puțin dar, generic vorbind, lucrez la o carte. Se numește ”Cum prezint când prezint”. Nu voi aduce chestii care vor revoluționa omenirea și nici nu voi crea o nouă eră. În linii mari este despre cum poți susține prezentări cu impact sporit. Aceasta este prima mea carte și cred eu că va fi oarecum cu ”circuit închis” în sensul că mare parte dintre cititori vor fi cursanții Caravanei Excellency. Cel puțin o perioadă. Ea se va găsi atât în format hard copy (print, cum ar veni) cât și e-book și audiobook. Imediat după ce toate variantele vor exista pe piață, voi începe lucrul la cea de-a doua carte. Cred că aceasta va fi mai populară deoarece informațiile pe care le voi oferi nu vor fi aplicate doar în business ori public speaking. Cea de-a doua carte se va numi ”Bărbați vs femei”. Astăzi mi-am salvat câteva notițe pe care le voi dezvolta ulterior. În linii mari, notițele sunt despre câteva trucuri clișeizate deja care gâdilă urechile în mod plăcut deopotrivă bărbaților și femeilor.
Aș vrea să stabilim înainte de toate că nu toată lumea este la fel, reacționează la fel sau are aceleași așteptări. Cu siguranță tu, care citești acum, ești diferit, special, nu dai pe spate la auzul unor replici ieftine. Aici este vorba despre ei și ele, ceilalți oameni, da? Suntem lămuriți? Pot continua? Mulțumesc amplu! 🙂
A fost o perioadă, înainte de 1989, când era cool să fii ușor rebel, puțin împotriva regimului comunist, oarecum dizident. Ceva bancuri cu Bulă care făceau trimiteri evidente către Ceaușescu ori Securitate, părul puțin mai lung, o pereche de jeanși clasici și deja erai un bărbat interesant. Pentru femei era diferit. Bancurile împotriva regimului erau un atribut al bărbațlor. Lor le rămâneau coafurile, vestimentația și mersul. În vremurile acelea, dacă femeia îi spunea unui bărbat ”Știi ce-mi place mie cel mai mult la tine? Că ești rebel!”făcea ce voia cu el. În oglindă, dacă-i spuneai ei ”Îmi place foarte mult de tine pentru că ești modernă”, jumătate din treabă era făcută, if you know what I mean. 🙂
A trecut ceva timp, Ceaușescu a sucombat brusc, românii au devenit liberi. Ei, în aceste noi condiții nu se cădea să rămânem ancorați în vechile cutume. A trebuit să primenim nițel procedura. Exact, doar nițel. La bărbați nu s-a schimbat mare lucru. Ca să fiu mai exact, s-au schimbat doar hainele. Au apărut jeanșii tăiați, șireturile viu colorate, tricourile imprimate. Cuvântul cheie a rămas același: rebel. La femei lucrurile s-au schimbat și în profunzime. Deja a apărut noțiunea de ”femeie complicată”. Ce mă intrigă foarte tare este că femeile nici măcar nu erau nevoite să depună eforturi notabile pentru un așa statut. Mă rog, eforturi în viziunea unui bărbat. Principalul lucru pe care trebuia să-l facă o femeie ”complicată” era să … tacă interesant. Un bărbat face asta în mod natural. Femeile trebuie să transpire puțin. Cu o mină serioasă, cu un aer ușor arogant, femeia putea obține multe. Bine, chiar dacă nu-i ieșea treaba asta dar el îi spunea că este o femeie complicată, din nou jumătate din treabă era rezolvată.
Deci, să recapitulăm. Înainte de ’89 lui trebuia să-i spui că e rebel, după ’89 lui trebuia să-i spui că e rebel. Înainte de ’89 îi spuneai ei că este modernă, după ’89 îi spuneai că este complicată.
Mai facem un arc peste timp și ajungem în zilele noastre. Am preferat să trec peste perioadele incerte în care contau sacii de bani. Ce găsim în zilele noastre?
Bărbații au devenit ceva mai pedanți, a apărut noțiunea de metrosexual, treabă complicată. În pofida acestor neologisme comportamentale, bărbații fac în continuare ochi de Bambi (căprioara, nu surorile alea odioase) când sunt categorisiți drept rebeli. Mda, mereu am spus că noi, bărbații, suntem niște ființe foarte simple. 🙂
Hai să vedem ce s-a întâmplat cu femeile. La vestimentație nu mă bag, pur și simplu mă simt bătrân. Pe vremea mea găina se purta în majoritatea timpului în coteț și dintr-o dată, în oală. Azi e diferit.
În zilele noastre, la modă este femeia inteligentă. Zi-i unei femei că principalul ei atu este inteligența și … you already know. E plin Internetul de tot felul de texte despre femeia inteligentă pe care trebuie să o meriți să o înțelegi, să o sprijini, să o dezvolți. Sigur, mi se pare ciudat că niciuna dintre colegele, prietenele, cunoștințele mele nu flutură steagul inteligenței deși ar putea face asta în cel mai legitim mod cu putință (e, am învățat?).
Boooon! Ultima recapitulare. În anii ’80, anii ’90 și în zilele noastre, bărbații cad ca muștele când sunt categorisiți drept rebeli. Cum spuneam, nu suntem prea complicați. 🙂
În anii ’80, femeile fremătau când li se spunea că sunt moderne, în anii ’90, trepidau, dacă pot spune asta (și iată că am și reușit) dacă erau recunoscute drept complicate iar în zilele noastre, îmbobocesc dacă li se spune că sunt inteligente. Evoluție, frățioare!
Știu că există posibilitatea ca nimeni să nu-mi dea dreptate. Da’ nu prea-mi pasă. Eu sunt rebel. Fără cauză.
‘aidi orvuar de paregzamplu!
Vezi, asta imi place mie la tine: ca esti inteligent, locvace si elocvent! Rebelule care esti rebel!