N-am mai scris de două luni și jumătate. Mi-am luat o pauză pentru a mă redescoperi. M-am cercetat, m-am analizat, m-am întors pe toate părțile și am concluzionat: îmi place de mine. Sunt un tip mișto, e normal să îmi plac. Apropo, dacă mă plac atât de mult aș putea fi gay? Whatever
Spuneam că m-am analizat. Am simțit că sunt într-un moment de răscruce al existenței mele de tip mișto și că trebuie să iau o decizie de care poate depinde în totalitate viitorul meu și nu numai. Și am început să mă gândesc la asta. Ce peștii mei de decizie aș putea lua? Și așa o țin de 75 de zile de-mi plesnește capul psihic. Ieri, după un pumn de calmante am zis că trebuie să fac ceva important, care să conteze cu adevărat. Și am vizionat un film. Wow! Pardon, Vow. The Vow, pentru prețioși. În câteva cuvinte (jur că-s suficiente) este vorba despre un tip și o tipă, haioși amândoi, care se căsătoresc la scurt timp după ce se cunosc. Imediat după asta, el o sărută în mașină, o basculantă intră în ei, ea sare prin parbriz și apare în cadrul următor la spital. Supraviețuiește, nu-i bai însă rămâne cu o problemă. Nu-și mai aduce aminte ultima perioadă din viața ei. Superoriginal! În următoarele 80 de minute el se dă peste cap să o ajute sa-și recapete memoria. Vă las să descoperiți singuri că ea nu-și va mai reveni vreodată. Și am avut o revelație!

   De mic mi-au plăcut filmele. Atât de mult încât pe unele le vizionam de câte patru-cinci ori. În vacanța de vară eram client fidel al cinematografelor. Mergeam la matineu și plăteam 2 lei pentru un bilet în primele două rânduri dar stăteam unde voiam. Eram maxim nouă cinefili la ora aia. Mai toți prietenii mei visau să ajungă actori. Eu voiam mai mult. Voiam să fiu șefu’ filmului. Pe atunci nu știam că există scenariști, regizori, scenografi sau alte categorii. Da’ îmi doream să fiu ăla care decide ce trebuie să facă actorii. O să vă povestesc într-o zi cum voiam eu să o pun pe Renate Blume să se pupe cu Colea Răutu, cum îl caftea Puiu Călinescu pe Roger Moore de-i săreau ultimului fulgii sau să-l distribui pe Charles Bronson în rol de arnăut și să-l pun să danseze Călușul și Perinița pe întreaga durată a unui film în două părți.

   După ce am văzut The Vow mi-a revenit dorința de mă face șef de film. Și am început să scriu primul meu scenariu cu care voi rupe gura târgului. Va fi ceva nemaiîntâlnit până azi. În primul rând nici bunul Dumnezeu nu va ști în care gen să-l încadreze. Va fi un film de acțiune, dramă, comedie, de familie, pentru tineri, cu ceva animație, horror, thriller și dacă voi fi în toane bune chiar și puțin erotic. Va fi vorba despre un copil extrem de plăpând da’ deștept care după ce termină liceul se înrolează în armată. După șapte ani se lasă la vatră având calificarea de ucigaș guvernamental și fizicul unui campion mondial de culturism. Ajunge în orășelul natal, se mută în casa părinților și le repară ăstora garajul, acoperișul și prispa. Seara iese cu foștii prieteni din copilărie la bar unde o revede pe fata pe care a iubit-o în copilărie. Fata lucrează la bar ca angajată a unui bogătaș local, tot fost coleg de școala. Se plac și stabilesc să iasă într-o seară. Bogătașul nu vede cu ochi buni revenirea ucigașului și încearcă să-i facă ăstuia viața amară. Îi pune pe urme poliția locală, niște bătăuși alcoolici și ceva câini maidanezi în călduri. Ucigașul se prinde cum stă treaba și le dă cu flit la toți. Îi caftește în repetate rânduri și o ia pe frumușică de soție. La scurt timp, exact cât să apară întrebarea legitimă „cine e autorul?”, frumușica naște. Ucigașul împarte pumni și picioare o perioadă, cam până împlinește copilul 5 ani, seară în care niște mercenari plătiți de bogătaș o ucid pe frumușică dimpreună cu ăl mic. Ucigașul pică în patima alcoolului o perioadă după care începe să se răzbune. Îi dibuiește pe criminali și îi ucide în diferite maniere, care mai de care mai originală. După ce îi termină pe toți îl terorizează o perioadă pe bogătaș apoi îl convinge să se sinucidă dându-i să înfulece o omletă din 349 de ouă de rață. Orașul e liber acum! După ce e ales primar, eroul nostru o cunoaște pe cea mai frumoasă fată din oraș, o fată ce lucrează ca bucătăreasă la azilul de bătrâni. O va lua de nevastă? Va mai avea copii?  Are fata un frate mafiot? Vor avea americanii o președintă? Toate răspunsurile vor fi atent plasate în următoarele mele filme. Scuze, sună telefonul.
-Cine e? Warner Bros. Studio? Barry, my man! How are you doing there?…