22 mai 2023. Aproape toată ziua s-a vorbit și scris despre greva cadrelor didactice.. Deși n-am ținut morțiș a scrijeli la rându-mi pe acest subiect, mă văd nevoit să fac asta, chiar dacă va fi ușor tangențial.

 

Învățământul din România este la pământ. Hai, recunoaște că ai auzit și văzut afirmația asta până la refuz! Sigur, există un parfum de credibilitate în această afirmație. De cele mai multe ori, trimiterea se face, când este a se stabili vina ori vinovații, aproape exclusiv către politicieni. Și iarăși avem un parfum de credibilitate! Doar că, așa cum știm, măcar unii dintre noi, din copilărie, c-o floare nu se face… parfum. Deci, pentru că așa începe o concluzie genuină, nu este doar vina politicului pentru dezordinea din educație. Profesorii semianalfabeți, directorii care, în numele reducerii abandonului școlar, sunt în stare să accepte orice mizerie venită de la elevi ori părinții acestora, inspectorii deconectați total de la tot ce înseamnă învățământ, sunt la fel de vinovați de toată mizeria din educație. Ba chiar, dacă ar fi după mine, sunt ceva mai vinovați decât politicienii. De ce? Pentru că aruncă în derizoriu, în mic, în mizerabil întregul domeniu în care activează atâția dascăli desăvârșiți. Cunosc foarte mulți dascăli care fac din rahat bici și pocnesc atât de tare din el, încât scot olimpici pe bandă aproape. Câțiva dintre ei mi-au fost colegi de școală, astfel încât pot afirma fără pic de reținere că s-au pregătit o viață pentru ce sunt acum. Este greșit să-i așezi pe picior de egalitate pe acești oameni alături de cei care, deși lucrează în educație, nu reușesc la fiecare încercare acordul între subiect și predicat, ratează mai mereu pauzele de după semnele de punctuație, au declarat război pe viață prepoziției ”pe”, cărților și în general, culturii.

Uite, ca să înțelegi mai bine unde bat, am să-ți descriu două dintre experiențele mele. Din motive lesne de înțeles, am să dau nume de organizații și persoane doar într-una dintre aceste experiențe. Voiam de ceva timp să scriu despre asta, dar am tot fost prins în varii trebi.

În noiembrie, anul trecut, am fost invitat de niște studenți foarte faini din LSRS (Liga Studenților din Străinătate, pentru prețioși) să țin o prezentare în Haga. Am scris aici despre asta, poți arunca o privire. Dara Dinu, Andreea Gorunescu și Alexandra Maftei m-au dat pe spate. Nu numai pentru modul în care au organizat și ținut în frâu totul, ci pentru că au proiectat pe termen lung totul. Da! S-au gândit că dacă vrei să fii pregătit pentru un job foarte bun ori pentru antreprenoriat ai nevoie de multe lucruri, dar e important ca acestea să vină într-o ordine firească. Adică să nu te apuci să-ți construiești acoperișul până când nu ai terminat cu fundația și pereții. Și au acoperit foarte multe aspecte necesare în construirea unui brand personal. Guys, încă o dată, chapeau bas!

Câteva luni mai târziu, am fost invitat să fac același lucru, doar că de această dată de către o ligă a studenților de aici, de la noi din bătătură. Aflând că am ceva mai mult timp alocat decât în Haga, am construit materialul ceva mai amplu, încercând să pun accentul pe noțiunea de construire a brandului înainte de orice. Ghinion, ca să citez din clasici. Liderii ligii cu pricina au renunțat la prezentare. Ei voiau calea scurtă. Voiau cheia. Voiau doar metoda prin care să faci un CV atractiv. Pentru că (nu-i așa?) se știe că un CV strașnic te angajează direct pe un post bun.

Acum, că ai ambele imagini, imaginează-ți că peste câțiva ani, nu contează câți, un fost membru LSRS va concura cu un fost membru al ligii din România pe același post. Unde este egalitatea de șanse? 🙂 Tehnic vorbind, și unii și alții au studiat în mediul universitar, deci sunt egali. Real vorbind, ultimii nu prea au șanse într-o competiție directă și corectă. Dar, hei, a zis cineva corectă? 🙂

Și uite cum ajung să fac o legătură (sper că nu doar de mine văzută) între diferențele dintre cele două ligi studențești și diferențele dintre cadrele didactice. Sigur că liderii sindicatelor din învățământ își freacă mâinile de bucurie acum. Au obținut mai multă vizibilitate, așadar drumul către politică va fi mai ușor. Ei sunt cei mai câștigați. Educația nu va avea de câștigat. Nu pe termen mediu și lung. Nu așa! Nu salariile sunt cele care trag în jos educația. Și dacă nu reușiți să vedeți realitatea, întrebați-le pe Dara, Andreea și Alexandra și pe cei din LSRS cum se face. Dar înainte de asta, pregătiți-vă de schimbări. 🙂