Este limpede că scriu sub influența sentimentelor de viitor tătic. Cei care au deja copii știu că trăirile astea nu se compară cu nimic. Ceilalți vor afla în curănd.

La primul echograf nu se întâmplă mari chestii. Se confirmă sarcina. Echografia de la 12 săptămâni este primul moment când iți dai seama cum stă treaba. Vezi o gâgâlice de 7-8 cm mufată la cordonul ombilical si îi auzi bătăile inimii. E un lucru mare.

Mamele se comportă la fel de grijuliu și protector în mai toate cazurile. Ei bine, tații sunt niște figuri. Unii nu reușesc să-și ascundă dezamăgirea legată de sexul copilului, alții nici nu se mai chinuie să ascundă acest lucru și explodează intr-un acces de furie. Dar există și categoria celor foarte mândri de rezultatul muncii lor. Ăștia din urmă sunt savuroși. Îmi povestea un foarte bun prieten că o nepoată de-a lui s-a dus la echograf împreună cu soțul. Cand a apărut fătul pe monitor fericitului tată s-a uitat la femur (e un standard de măsurare) și a exclamat vădit emoționat: “ce cardan are, frațioare!“.

Ce-ar mai fi de adăugat?