Nu, nu aș spune că noi nu ne mai revenim niciodată. Spun doar că ne încăpățânăm să facem lucrurile pe dos, să călcăm în picioare puținele valori rămase și să acționăm ca turmă. Zice lumea că asta e bine sau rău? Atunci așa spunem și noi, cum să ne împotrivim?
Nu cred că românii sunt mai răi decât alte popoare, nu cred în generalizări până la urmă. Mi-am luat-o de multe ori pe tema asta dar eu rămân la părerea mea: nu cred în generalizări. Înainte de a ajunge la ce m-a determinat să scriu aceste rânduri am două povestiri. Iat-o pe prima.

   Anul trecut, prin mai, începeam să predau un curs de leadership într-un proiect cu finanțare europeană la ANSVSA. Am cunscut niște oameni fantastici, oameni care veneau din toate județele țării. Atunci am cunoscut și cea mai faină echipă de project management (Simona, Irina, Roxana, Nina, Felix și Marius, chapeau bas!) din viața mea. Toată treaba a durat o săptămână. După curs am păstrat legătura cu câțiva cursanți, ne scriam periodic. Patru luni mai târziu am început să predau un curs de management general într-un alt proiect cu finațare europeană, de data asta având ca beneficiar Poliția Română. Am cunoscut alți 800 de oameni faini din toate județele țării. Să vezi poznă! Le-am povestit celor de la primul curs despre polițiști, despre cât sunt de serioși, de deschiși la nou, de silitori. ”Nu cred așa ceva. Garcea rămâne Garcea!” este doar una dintre replicile pe care le-am primit. Le-am povestit și celor de la al doilea curs despre ANSVSA, în aceeași termeni. ”Cine? Șpăgarii ăia?” a fost una dintre reacții. Practic, eram pus între ciocan și nicovală. Și unii și alții își aruncau reciproc pietre în cap, temeinic iar eu încercam să aduc armonie între ei. N-a fost simplu deloc. 🙂
A doua povestire e cam așa… Ținevas din Poliție, persoană importantă, nu spui ține, da’ becher (ca să spui din Caragiale) mi-a povestit că merge la cursuri de dans cu soția. Mi-a plăcut tare mult ideea, cred că am să-i propun și eu soției mele așa ceva (Bubu, ne băgăm?). 🙂
Ei, persoana, becherul (nu spui ţine, e persoană însemnată), s-a văzut în metrou cu un coleg de curs și a intrat în vorbă. Din una în alta s-a ajuns la joburi.
-Unde lucrezi? a întrebat becherul.
-La ******, a răspuns colegul.
-Ahaaaa, acolo unde sunt salariile alea uriașe.
-Toată lumea spune așa. La noi doar 3-4 persoane au salarii mari. Ceilalți au salarii normale. Dar tu unde lucrezi?
-În Poliție.
-A, la șpăgarii ăia?, a zis colegul zâmbind.
Atunci becherul (persoană însemnată, nu spui ține) a înțeles cum stă treaba cu generalizarea. Tu ai înțeles? Ești sigur?
Știu că cele mai mediatizate știri sunt cele cu protagoniști negativi. Asta nu înseamnă că toți oamenii sunt personaje negative. Un profesor face greșeli gramaticale? Nu toți profesorii sunt ignoranți. Un medic a condiționat actul medical? Și Kasem Abu Baker este medic. Există inspectori DSV care iau mită. Asta înseamnă că tot ANSVSA-ul este pe mită? Există polițiști care iau șpagă? DA! Asta înseamnă că toată Poliția Română e coruptă? Mă pun eu chezaș că nu e așa. Cei cu care am lucrat timp de mai bine de patru luni sunt oameni de mare caracter. Știu că acum zâmbești condescendent. E dreptul tău, poți face asta.

   Urăsc generalizările. Uneori aproape îmi este ciudă pe oamenii faini din diferite instituții că nu fac ceva să se arate la adevărata valoare. Îi înțeleg și îmi trece repede când văd reacțiile de turmă ale celor din jur.

   Zilele trecute am citit o știre tristă. Aici, aici și aici. Un tânăr de nici 30 de ani a murit în timp ce-și făcea meseria. Cristian Mihalca, să te odihnești în pace.
Ai idee câți astfel de oameni mor zilnic? Nici eu. De ce? Pentru că nu se scrie despre ei. Există oameni care își sacrifică viața, relațiile cu prietenii, căsniciile pentru ca tu și cu mine să fim în siguranță. Și noi îi răsplătim. O ținem langa cu toți polițiștii sunt șpăgari sau Garcea. Asta zic și eu motivație!
Da, urăsc generalizările. Nu aduc nimic bun. Cu toate acestea… gura lumii slobodă.

   Știu că mesajele și comentariile care vor urma nu vor fi cele mai pozitive. M-am obișnuit, greu mai pot fi uimit. Totuși, de dragul jocului, sunt deschis unor injurii noi, nemaiîntâlnite.