Voiam să scriu materialul ăsta înainte de prânz însă m-am răzgândit. Mi-am zis că e mai bine să vedeți știrile înainte de a citi postarea asta. Ei bine, da…V-ați prins (normal, doar oamenii deștepți citesc ce scriu eu pe blog) că este vorba despre femeia care a fost mușcată marți de câini vagabonzi (comunitari, pentru prețioși) in curtea unei instituții publice din București, aceeași femeie care a murit in cursul dimineții la Spitalul Bagdasar-Arseni.
În urmă cu căteva luni am pus la share pe Facebook un material cu o fetiță din Bacău care a fost atacată de niște maidanezi. Scriam atunci că m-ar interesa niște comment-uri mature de la iubitorii de animale. N-a fost să fie. Care n-am avut posibilitatea cum se spune academic. Persuasiv cum mă pretind, încerc și pe această cale. Chiar m-ar interesa să aflu care este soluția iubitorilor de animale pentru a preveni evenimente de acest gen. Autoritățile sunt destul de transparente. Îi doare în cur pe funcționari dar nu se ascund să arate asta. Cel puțin nu sunt ipocriți.

Nu scriu pe tema asta fără să am habar. Două chestii imi vin in minte legat de acest topic. Prima chestie se întampla in București in ’98. Soția mea, pe atunci studentă, se intorcea frântă într-o seară de la job. Locuia în Piața Revoluției din București. Pentru cei care nu cunosc zona, mai central de atât nu e decât rondul ceasului de la Universitate. În imediata proximitate erau Senatul Romaniei (acum MAI), Ministerul Muncii, Biblioteca Centrală și altele. Ați prin ideea. În dreptul Ministerul Muncii cățiva maidanezi se plictiseau de moarte. Ca printr-o minune, într-o sinergie aproape perfectă atât soția mea cât și maidanezii au simțit un reviriment considerabil. Săngele s-a pus în mișcare. Ce-i drept, al soției devenise ușor vizibil printre caninii unui cățel nevinovat. Au urmat injecții, tratamente și teamă de câini pentru tot restul vieții.

A doua chestie se întampla în curtea unui ADP din Sectorul 2, tot București. Era vorba de un garaj imens care avea doar un paznic ce dormea dus in fiecare noapte. Acest confort îi era oferit de cei peste 60 de câini ce-și duceau existența prin zonă. Ei bine, gingașele ființe au dezbrăcat de sens cuvântul fonoizolant. Mai mult decât atât, ne-au adus în pragul unui scandal diplomatic cu China, stat care avea destul de mulți atașați economici în zonă (aproape jumatate din investitorii strategici ai complexului Europa locuiau în zonă). Nici chinezii, nici patrupedele nu cedau. Asistam la o vânătoare perpetuă. Sigur, mai cădea victimă colaterală câte un pensionar nu foarte iute de picior, dar toată lumea punea asta pe seama lanțului trofic.

Ei bine, aceste două repere mă fac să ma adresez reverențios fundațiilor ce au ca scop ocrotirea căinilor fără stăpân, iubitorilor de câini comunitari și nu în ultimul rând, cetățenilor onorabili care ocrotesc bietele făpturi nefericite: M-aș căca la ușa voastră! Luați-i acasa la voi. În baie, bucătărie, în propriul dormitor, mi se rupe unde! Iubiți-vă etern! Pupați-i în bot pâna va incărcați electrostatic. Dacă o să vreau să adopt un maidanez, va dau de știre. Lasați-mi datele de contact.